MUNQUITE E BELA, CASAMENTE NA FUNDE D'MOQUE (MOTE INGLES - ÔNES 1945/1954)


El tchi d'mêsa, él sbî drriba d'un cadera, tornà pdi pov silêncio, anton él rancà q'cé descûrse, môda dàl na cabêça, sem prêlimanres nem introdûçon… E fui assim d'um vêz:

- enquanto que Egas Moniz atravessàva o estreito de Dardanelos, a pé e chuto, procedia-se a uma lavagem de mulas no quintal do meu compadre Pidrim Bunûcha!

Sem mais ter de momento para dizer, nesta excelente quadra festiva matrimonial. Assim termino este meu discusro, muito prolixo e pouco proficuo, desejando muitas felicidades à prostitua da noiva e ao cabrão do noivo!

Mûnquite, prûfisson pintôr, caiâdor, natûral de Bûbista, sûbrim d't'Iszê d'Sûlina, q'tinha lôja là na pônta d'esquina d'rua d'Matijim e q'trazêba él pa Soncent, desd idâde cînq ône.

Era mûte conversador, sempre bstîde d'brônque, d'bîque d'pé té na cabêça, q'um bûnizim d'pâla brônque, fûrnicide pa Fàbrica Favôrita (ântig pâdaria d'Matos), lugar ondê q'él tàva trabià màs tchéu, pa ca dzîd màs cêrte.

Bôn prûfissional q'él era, trabôie ca tàva faltàl na terra, pa môde él era hôme d'pâlavra e sé trabôie era fête ràpt e na perfêiçon. Assim, tud gent na terra tàva regâtial, sobretud qônde tàva tchgà temp d'festa, êpca q'tud gênt tàva gostâ d'tem sé casa limpim, pintôde e caiôde d'frêsque, pa recêbêbavsîta.

El nñera mûte fôrte, mà era um hôme d'fibra, râpt sempr ta corré e nunca tinha têmp pa nâda. Basta sô gênt cruzâba él, na rua, e tàva dâl fâla pa trabôie, él tàva respondê log môda Jôn Bûzz, q'fcà gravôde e cunchîde na Storia d'terra, môde sé xprêsson: - NEM Q'UM TEM TÊMP UM CATÊM MÔDE.

Tud dia d'nûtinha, se qria panhâba él, era sô bài naqel bûtquim d'sé pai spiritual, na pessôa d'sé t'Iszé de Sûlina, q'também era Bubistiâne e tàva otchôde él q'sé viôlão na pêite, ta fogà sés mâgua naqel grûguim, ta procurà sqçê Bêla, sé amdjêr q'sempre él âmà e q', p'lâ grâça d'Deûs tive él dôde dôs fîdje môtche, mà inflizmênt tchàba és sô, li p'éss Mûnde, na sé sigûnde pôrte.

Causa d'sé grand tristêza. Sentimênt, tàva él gravôde, tão fôrte na coraçôn e na sé mimôria, q'anton qônde côque tàva sbîl na tchîffe, él ta pô ta contà tud gent qél storia d'sé grand amôr, pa Bilinha, siguîde daqês pripêcia d'sés casamênte famôze q'és fazêba na Fûnde Môque e q'fcàba recunhicîde pa tuda amigs e p'eternidade.

Cômbinôde, és proveitàba qel dia d'fêsta d'Nossa Snhora d'Fàtima, pa fazé sés casamênte là n'Igrijinha d'Môte Inglês, q'tâ fcà naqél sbîda d'Montôna, dôndé q'era casa d'Cûnque e câmin d'sbi pa bà pa nôra d'àga, ondé q'era antig hôrta d'Senhor Svêrino.

Dôs camiûnitim, carregôde d'gent, un por nôme "d'Brûmidjinha", guiôde pa Flîpe d'Nh'Antônha Rîque Sêna, ôte tchmôde "Ir e Bâi", guiôde pa Tûquim, q'tinha ponta d'dêde rûdonde, môda um mârtilim d'bôla, também cûnchîde pa Bôb d'cmâde Bidjûta, d'rua d'Côqe.


Pa diânte, e înda bêm, daqél trûpida d'camiûnête q'tàva ta tchà sô fmâça pa tràz, tàva qél altmôva, mârca Ford antig (1914? mà bôn!) d'Nho Leão Cohen, guiôde pa Guilhêrme, q'era chôfer d'Palôce, na épca, tud garbôse, ta comandà cortêje e ta lêvà nôiva (Bêla) e nôive (Mûnquîte), mâ sés padrim d'casament, Damatinha, Guîlhermina (pa nôiva), Nho Vasco Lopes e Candinha d'Nho Bil Macêdo (pa nôive).

Stôra continuà, q'Mûnquite, debôche d'sé tristêza, ta fazê tud gent ârri, naqél sé lînga d'Bûbista, q'dêspos d'tônte ône, nunca él perdêba. Qé él flâ, cma él tinha cuvdôde tud qêr gent d'rbêra d'Calhàu ma Madêral mà, cma pa êr ca tive camiûnête, anton p'êr hônral sé casamênte, êr bem tud: - uns mûntode na ôze (bûrr), ôts na capôde… Tud gent spià pa él, mà él ca dsarmà, él cuntinuà côme s'nada fôsse… Ôts na limària etc…

Nôiva, tud bnîtinha, bestîde d'brônque, vêu ma grinàlda, q'cé marîde tud fâdjôde, na sé lôde, ta bài naqel Fôrd q'Nho Leão Cohen, fazês honra pa sés casamênte, môde considrâçon e ruspêit pa trabôie sério q'Munquîte sempre prestâl.

Damatinha, q'ca sabia cma Nho Vasco é q'era padrim d'Munquîte, fcà log intchôde e ta rogà na Deus pa Nho Vasco ca bàsse fazéba asnêra naqél casamênte… Tmâra él sûbêsse?! Qé câquêr e pirraçênt, môda Nho Vasco, na tud tchôn d'Soncent, ca tinha dôs e quâz nunca tive!

 

Ôfice n'Igrîjinha d'Môte Inglês, corré tud dritim, qé Damatinha bêstide sé fôte prêt d'âsa d'cavanhôte, calçôde um sapatim d'pûlimênt,daqes q'nñé mîstîde, nem ingraxà, pertôde ta duêl na pé té matà, por vîa d'um câlim malvôde q'tàva ta mînâl té fûnde d'côraçôn, é q'lêvà noîva p'Altâr, débôche daqél marcha nûpcial q'tud gent ta conchê, tocôde na orgão pa nôs Sûlvêste, sacristôn d'Igrêja.

Log q'ôfice câbà, Damatainha, infrôntôde d'dôr na pé, pa dêpressa cambà côrr, bà trocà qél sâpatim, bnîtim d'pûlimênt, pa ôte brûmidjim, mûlim q'él tinha, bîdjim, mà prôp bûnzim!!!

Basta, pôv q'tinha él ôiôde, débôche daqél sûfrimênt e q'oiàl ta séi assim infrontôde ta bài mudà qél sapôte, perguntàl: - ôh Mâta (nome d'mizâde)? Cmanera?

Mâta, jà trocôde sapôte, bem pa méi d'tud gent, qé él sé bôca q'tàva là, ta pontà pa sé sapatim bédj, scônçe d'sé côrpe e côraçôn, ta dzê tud gent: pûta velha… pûta velha…

 

Despôs d'casamênte, casôde naqél bnîte dia d'mês d'jûnh e pa complêtà, tud gent tchi là pêrt, a pé, pa Fûnde d'Môque, dêboche daqel son d'rabêca d'Mûchim D'Monte, cumpanhôde, na violão, pa Nho Liz Rendal, também grand amig, snon familia, mà Mûnquîte, Lêla Prêciosa e mâs ôtes tocadôr. Assim fui!

 

Bôda ta corré tud dritim, prôp sûave, q'pôv ta cantà, Nhô Mêgêl Pôrnor, desd méi dia, té cinq hora da târd, q'cmîda sem mrrinha, pafrônta e cma ca podia tchà d'ser, tinha té tchâçina da bôa, q'Munquite recomendàba d'sé Bûbista, natâl. Côque anton, ca mîstîa nem dzê, tinha té pa ôie, inda màs, dêboche daqel Sol qênte!

 

Tchgà anton qél hora sagrôde d'abri BÔLE D'NÔIVA! Basta q'tud gent, flîz sâbe contênt, ta spià um sombra pa gatchà dêbôche d'alguns amendôera e tûmbarinêra q'pràlà tinha, qé Sôl tàva prôp ta quêmà no dûre!

NhoVasco, q'jà tàva bem carrôsque, inda màs q'aqel Sol quênte ta dàl na têsta, na qualidade d'padrim d'nôive, mà tud qél pov, q'também jà tàva q'pé ôlte d'tchôn e ôie xgaziôde daqés mistura d'bibida, cumçà ta pêdîl um descûrse… um descûrse…

 

Dôs rapaz nôv, bem isdàl sbi na cadera, mà él sbi fui log drriba d'mesa, p'él pudia fcàsse màs ôlte q'tud gent. Tud naqél sabûra d'festa, ninguém ca dzé nada, anton sigui, moda d'cstûme, um tchûva d'pâlma…

Pâlma, pâlma e màs pâlma, q'Nho Vasco carrôsque, brûmêdje, moda um lagôstia (na fala d'Mûnquîte) xagziôde e sem mûtive pa ptà descûrse… Dêrapênte, b'él inspiraçôn, él pdi silêncio… Tud gent parà! Basta nem mosca, nem mûsquite, so bo tàva uvi ta voà!

 

El tchi d'mêsa, él sbî drriba d'un cadera, tornà pdi pov silêncio, anton él rancà q'cé descûrse, môda dàl na cabêça, sem prêlimanres nem introdûçon… E fui assim d'um vêz:

- enquanto que Egas Moniz atravessàva o estreito de Dardanelos, a pé e chuto, procedia-se a uma lavagem de mulas no quintal do meu compadre Pidrim Bunûcha!

Sem mais ter de momento para dizer, nesta excelente quadra festiva matrimonial.

Assim termino este meu discusro, muito prolixo e pouco proficuo, desejando muitas felicidades à prostitua da noiva e ao cabrão do noivo!

 

Pov, na méi daqel dlîrio, d'côque e bàfa, ôtchà smême assim, qél descûrse d'NhoVasco fôrmidàvel! Anton, agora é q'fui pâlma, pâlma e màs pâlma, q'uns grîte d'boa Nho Vasco!

Festa continuà, tud na cé rabôliça e sabûra sem nada d'spécial, q'tud gent fliz p'afrônta. Tive bôdje té plumanhã. Dêspôs, tud gent entrà pa sés casa.

 

Dia Dmingue, Mûnquite mà Bela fazé um grand côlde d'pêche d'bîdiôn q'tud ingrêdient (bôbra, nhâm, banana vêrd etc…).

Mà, môda é cstûme, qél côlde d'pêche era sô pa és mà padrins d'câsamênte. D'manêra q'cmida fui fête na midida, sô pa cînq pssôa, qé Nho Vasco, és lévàl pa casa, na camiûnête, môque sem podê dà côrp d'si.

 

Hôra d'mesa, és jà sentôde, ta bà cumçà ta cmê, tchgà Nina, mà sé marîde e quâte fidje q'sabia daqél côlde d'pêche. Pa spêrteza, és ca cambà morâda, moda tud gent, és tinha bôde durmi là driba na sêlàda d'Balêia, na casa d'Nho Alfritim, massôngue.

Cma educaçôn ta mandà, fui log ranjôde és um lugar na mesa, tud qél cmida fui partîde, dritim, pa nôve pssôa.

 

Nina, q'era amdjêr d'sé gôrfe e q'ôia cma tud cmîda tinha cabôde drîba d'mesa, bà spià s'inda tinha màs na caldêra.

Cma na caldêra jà ca tinha màs, Nina rêsolvê mandà boca ta dzê cma côlde d'pêche dvêra tàva prôp sabim, sô era pena q'él era pôque! Mûnquîte, na sé serenidâde d'cstûme, dà Nina sé bom resposta, basta tud gent fcà t'arri, anton él dzél: - oh Nina, nñera côlde d'pêche q'era pôque! Gent é q'era tchéu!!!

Qél bôa respôsta d'Mûnquîte dsûfnà Nina, anton Nina q'ca otchà màs nada pa dzés bem covàs naqel dêscûrse Nho Vasco Lopes, ta dzês cma êla nñera ninhuma parva e q'ela sabia bem, qzê q'prostitua mà cabrão qria dzé!

Na moment tud gent jà fcà imbutchôde, Damatinha mà Mimina e Candinha, tentà calmà cosa, ta dzé cma Nho Vasco tud gent tàva conchêl q'sé cabeça d'fûsca…

Dia bà ta passà tud câlmo, té q'un smana despôs, éss noticia tchgà n'ûvide d'um sûbrim d'Mûnquîte, q'jà tinha sé quint'one d'Liceu e q'tinha stôde também na câsamênte, bem fûsquim e q'nem ca tinha dôde conta d'nada. Bem ôià gravîdade d'situaçon e bem xplicà sé tiu.

Mûnquîte, não cûnvicîde q'tud aqel cônbêrsa q'Nina tinha falôde, agora cûnfirmôde pa sé subrim. Pô log ta bênzé, ta sconjurà d'és dôs, ta dzé cma él sabia, cma aquela Nina era uma dôida e q'sé subrim, inda rapazim, tud gent sabia cma qel Hôme P'El Snâl Santa-Cruz ca tàva gôrdà mnîne! Basta, Munquite ca qria nem crêdità e p'àl crêdità, sûbrimtive q'jûrà!

Também qônde és comprêndé gravidade d'situaçon, um smana despôs, era tud qés familia d'Mûnquîte mà Bêla, saîde na tchôn d'Soncent ta spià Nho Vasco pa bà matal!

NhoVasco, spêrt môda él era, tive uns temp lôrgue, t'andà gatchôde d'Pov, q'mêd d'és ptâl môn e q'râzon, qé snôn és tàva pêrnal.

Mà despôs, cosa bà ta calmà, Nho Vasco q'um medôna tranqôde na côrpe, recônhêcé sé êrr e bà pêdi Iszé d'Sûlina, mà Damatinha, pa fazes paz.

Anton um dia là na loja, Nho Vasco, q'sés dôs grôgue na bûtche, pô d'jôei e pêdi Bêla e Mûnquite perdão!

Mà Mûnquite, Bûbistiano moda tàva dzé sempr, pa hôme d'brîo q'él era, nunca màs trabaià nem falà màs ma Nho Vasco… Qé gent d'Bûbista ca ta FTA!!!

Zizim Figuera (José Figueira, jùnior)

V o l t a r